Ma plec in fata puritatii tale sonore.
Ale tale zgomote se imbina precum vibratiile unei balene ucigase esuate,
Mugetul tau prelung ma poarta spre Nirvana,
Tipatul tau scurt imi taie respiratia si o indoaie in priviri spre mine insumi.
O, nobil claxon de Dambovita!
Spiritul tau strasnic si iute la manie e plin de barbatia apusa a strabunilor,
Tu nu ai ochi..pentru nimeni altul decat drumul tau spalat de naivu-ti scop,
Mania-ti interioara e precum profilaxia unei boli de mult apuse,
Zagazul inexistent dintre verdele de semafor si rabdarea ta e demna de mana care te apasa.
Sfichiuiesti cu o razboinica patima orice abatere de la regulile eterne ale mitocaniei.
Tu nu dormi. Tu existi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu